2014, iarna. Moderez un important eveniment de afaceri – nici prin minte nu mi-ar fi trecut cu un an in urma ca ma voi afla intr-un asemenea panel si ca voi si sti ce am de facut pentru ca informatiile sa circule armonios si cu substanta de la speakeri spre sala si invers. Cum nu vedem uneori evidenta, doar asta mi-e meseria, intr-un fel sau altul!

Cu modestie, apreciere si curiozitate ma uit la cei ce urmeaza sa vorbeasca. Desi, ca intotdeauna, in realitate lucrurile sunt diferite fata de cele din imaginatia noastra, in definitia mea personala, cineva isi poate asuma rolul de speaker doar atunci cand a ajuns la apogeul unei experiente profesionale, daca se poate unice si stiu ca deja cer prea mult, chiar extraordinare. Cineva care sa inspire, sa fie un model si, ce sa mai, pe care sa il asculti si sa il privesti cu gura cascata.

Unul dintre speakeri, persoana publica si considerat probabil de unii lider de opinie, de care mi-am adus aminte pentru ca tocmai isi promoveaza cu surle si trambite un eveniment pe FaceBook, se ridica si incepe sa vorbeasca. Ma impacientez relativ repede. Subiectul nu are absolut nicio legatura cu tema conferintei si nici cu publicul prezent. Incep sa imi pun multe intrebari, majoritatea pornind de la “poate mi se pare numai mie” – poate nu inteleg, cine sunt eu sa judec etc. Minutele trec sfasietor dar, pana la urma, greul pana aici a fost: pauza. O zaresc in sala pe o buna prietena, care face parte din randul speakerilor ce se incadreaza in definitia mea amintita mai sus. Derutarea maxima de pe fata ei nu are nevoie de prea multe cuvinte – nu, nu mi s-a parut mie, prezentarea speakerului anuntat cu surle si trambite a fost foarte pe langa drum. Egoul meu simte sa aiba un cuvant de spus si ma intreaba provocator: “ce zici, poti mai bine de atat?”

Ianuarie 2015. Provocarii egoului meu ii canta destul de repede in struna invitatia unei alte dragi prietene de a sustine o prezentare despre branding personal unei comunitati de profesionisti. Nu am timp de prea multe temeri si emotii, cum probabil ca m-as perpeli in mod normal – prezentarea este in cateva zile si trebuie sa trec la treaba, sa o pregatesc.

…Au trecut deja trei ore fata de doua cat era anuntata durata work-shop-ului. Curiozitatea si entuziasmul din ochii participantilor ma lamuresc definitiv: e timpul sa incep sa cred fara nicio indoiala ca pot mai bine decat atat!

2016, fiecare zi. Sunt foarte, foarte buna la teorie. Manifest acelasi sindrom al modestiei exagerate, pe care il identific de la o posta la clientii mei de branding personal si care ma aduce in pragul revoltei – oameni buni, nu va mai ascundeti! Imi este atat de greu sa gasesc un taximetrist bun, un constructor bun, un dentist bun, un orice vreti voi care sa fie profesionist, pentru ca voi va ascundeti si mie, oricat de multa lume cunosc, prin specificul proiectelor mele, tot imi este foarte dificil sa va descopar! Asta in timp ce, din toate partile, sunt de neoprit multi altii, care, daca au un singur lucru la care sunt mai buni decat voi, este acela ca nu le ajung 7 guri sa vorbeasca despre maiestria de care dau dovada atunci cand mestesugesc o margeluta pe care as putea-o pune la degetul vostru mic!

Foto: Valentin Dilta – www.valentindilta.ro / Business Days