Da, stiu, suna banal „mi-a schimbat viata”. Dar, cum dintre toate zecile posibile drumuri in viata la 18 ani, mie mi-a fost dat sa imi incep drumul profesional la Evenimentul zilei, in era sa de glorie, astazi, cand Bulina Rosie sarbatoreste 23 de ani de existenta, ma inclin in fata acestui brand si a oamenilor extraordinari care am avut sansa sa imi fie colegi si sa isi puna intr-un fel sau altul amprenta asupra formarii mele profesionale.
Imi amintesc si acum foaia de hartie usor galbuie, care absorbea cerneala cu un rezultat dramatic pentru o umanista perfectionista ca mine, in timp ce, in urma cu 20 de ani, pe un pervaz la etajul 4 al Casei Presei Libere pe post de secretaire, scriam pe ea un CV de cateva randuri. Cate stiri aveam sa scriu si sa rescriu in anii urmatori pe acel pervaz!
Astrele s-au aliniat impotriva vointei mele dar cu siguranta spre binele meu (aveam sa imi dau seama ani mai tarziu), cand, proaspat picata de la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice, am primit de la mama, care primise de la un coleg, care intamplator citea Evenimentul zilei in acea zi, un text de 5 cm pe 2 cm, taiat stramb din ziar, care anunta un concurs de angajare de redactori.
Nu aveam habar ca undeva, intr-un jurnal din adolescenta, o intrebare stinghera notata undeva suna cam asa: Daca m-as face jurnalist? Uitasem complet de acest gand in ziua ploioasa de toamna in care ma prezentam, din lumea lui tot ce zboara se mananca, in redactia celui mai citit cotidian din Romania, la testul de selectie. Cineva pare ca a auzit aceasta intrebare si mi-a raspuns cu generozitate in multii, bogatii ani care au urmat.
Nimic nu putea confirma mai bine inteleptul dicton Un sut in fund (marele esec al picarii mele, elev olimpic, eminent si tot ce doriti, la facultate), un pas inainte decat ziua in care acelasi coleg care citea intamplator ziarul, a intrebat-o pe mama: Ai vazut ca fiica-ta apare in ziar? E asteptata sa se prezinte la redactie, a trecut testul!
Energia efervescenta si competitiva a acelei redactii istorice a fost ca un botez; s-a perpetuat si in celelalte experiente profesionale care au urmat, fara exceptie, inclusiv in noua mea incercare de a studia PR, pentru ca nu m-am lasat si in anul urmator intram pe un glorios loc 5 la facultate. La multi ani, draga redactie, dragi fosti colegi! Sa ne fie soare, indiferent de drumul pe care se afla acum fiecare dintre noi!
Am scotocit prin arhiva si am gasit aceasta poza, draga amintire, facuta de unul dintre fotografii Trustului Expres, in fata Casei Presei Libere, in acea perioada.
