Tata avea un obicei: cand faceam vreo boroboata, imi spunea un proverb, o zicala potrivita cu ea. Avand in vedere ca atunci cand esti mic, crezi ca tot ce zboara se mananca, tot asa cuvintele tatei imi intrau pe o ureche si imi ieseau pe alta. Anii au trecut si acum, la maturitate, descopar o profunzime in vechea intelepciune populara fata de care a fost nevoie de multi ani, incercari si cautari pentru a o intelege.

Cine se trezeste devreme, departe ajunge
Aproape ca nu este zi in care sa nu citesc pe internet un articol despre campionii din business care se trezesc devreme, cu argumente care greu lasa loc de intors cuiva caruia ii place sa mai leneveasca in pat multa vreme dupa ce suna ceasul (asa cum marturisesc ca sunt eu). Si mai imi vine in minte o semnificatie, aceea de a gandi strategic si pe termen lung dar si de a trai din plin frumusetea si oportunitatile fiecarei varste.

Calul de dar nu se cauta in dinti
Aceasta vorba face in mintea mea trimitere la legea universala a recunostintei, despre care am aflat, marturisesc, tarziu. In prima etapa a activitatii mele profesionale, lucruri extraordinare se intamplau cumva de la sine. Am intrat direct de pe bancile liceului intr-un univers special, al presei la cel mai inalt nivel, al unor echipe de oameni de calitate admirabila, pe care l-am tratat ca pe o normalitate. Abia in ultimii ani mi-am dat seama ca a sta la masa cu cei mai de succes oameni ai momentului, a intervieva guru internationali in anumite domenii sunt lucruri pretioase si ca as face bine sa le recunosc valoarea.

Ochii sunt oglinda sufletului
Acum cativa ani, coordonam o entuziasta echipa de jurnaliste. Intr-o buna zi, am simtit privirea uneia dintre ele ca si cum ar fi vrut sa imi spuna ceva. Era o oarecare tensiune comunicata in acea bucata de secunda, pe care intuitia mea a surprins-o imediat. Am decis sa nu imi ascult intuitia pana cand, cateva zile mai tarziu, colega mea m-a rugat sa avem o discutie in care mi-a impartasit un aspect care o framanta. A fost un moment cand mi-am promis sa acord mai multa atentie si incredere glasului inimii.

Lupul isi schimba parul, dar naravul ba
Am intrat, ca multa lume presupun, in capcana de a crede ca pot schimba anumite comportamente la oamenii din jur. A fost nevoie de ani de consum de energie si de lovit cu capul de pragul de sus pentru a ma opri si a-mi da seama ca imi asumasem o misiune imposibila si absurda. Cine sunt eu sa judec? Ce sunt eu sa schimb pe cineva? M-am uitat apoi in propria mea gradina si mi-am dat seama ca a te schimba, a te reconstrui este greu. Asta dupa ce realizezi ca este cazul sa aduci o imbunatatire in felul tau de a fi, ceea ce este iarasi un lucru greu – sunt comportamente de care poate nu ne dam seama niciodata ca ne fac rau si ca ar fi bine sa ne propunem sa renuntam la ele.

Bate fierul cat e cald
Daca as fi batut fierul cat era cald dupa fiecare eveniment la care am participat, dupa fiecare carte de vizita primita, dupa fiecare invitatie de colaborare, as fi putut spune fara nicio indoiala ca m-am trezit devreme si am ajuns departe. Nici acum nu sunt sigura ca sunt gata sa urmez aceasta incurajare, dar promit, tata, ca de data aceasta sa tin in inima povetele tale si sa le permit sa ma ghideze.